Ma bucur mereu cand vad prima ninsoare. Imi amintesc cum, copil fiind, alergam la fereastra si priveam minute in sir joaca fulgilor de nea. Alegam apoi in susul strazii pana la biserica si ne dadeam cu saniile pe "derdelus". Masinile erau putine si strada necirculata. Imi doream sa ninga intr-atat incat sa "se opreasca scolile". Si uneori chiar se intampla:)
In anii astia ninsoarea e o raritate dar cu atat mai frumoasa. Strazile albe arata infinit mai bine decat gri-ul cotidian. Ninge de azi dimineata si ma simt din nou copil.
Digitalizare 🤦♂️😀
Acum un an
2 comentarii:
da, si desi produce incurcaturi, e tot o frantura din vremuri in care eram ne liberi dar mult mai apropiati.
a venit vara nu mai zici nimica?
Trimiteți un comentariu